Banner 468

miercuri, 31 august 2011

Hans Christian Andersen - Fetiţa cu chibriturile

2 comentarii
 



Durata: 7 minute

Hans Christian Andersen a fost scriitor şi poet, rămânând celebru în special pentru poveştile sale.
Readmore...

Hans Christian Andersen - Crăiasa zăpezilor

0 comentarii
 

Durata: 44 minute

Hans Christian Andersen (1805-1875) a fost scriitor şi poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute poveşti ale sale se numără „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” şi „Răţuşca cea urâtă. În timpul vieţii Andersen a fost celebrat de regalitate şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.
Readmore...

Mircea Eliade - Maitreyi

0 comentarii
 

Durata: 103 minute

Înregistrare din 1991

Interpretează: Mirela Gorea şi Adrian Pintea

Mircea Eliade (1907-1986) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filozof şi profesor român la Universitatea din Chicago.


Readmore...
joi, 18 august 2011

Cenuşăreasa

0 comentarii
 

Durata: 26 minute

Povestea Cenuşăresei  

A fost odată un om bogat, care şi-a luat ca nevastă de-a doua o femeie rea şi îngâmfată, cu două fete ce-i semănău leit. Bărbatul avea la rândul lui o fiică ca pâinea caldă. Mama vitregă nu putea suferi harurile acestei tinere copile, ce le făceau pe fetele ei şi mai nesuferite. Fata era pusă să robotească cât era ziulica de mare. Spăla vase, freca podelele din camerele doamnei şi domnişoarelor, dormea în pod, pe un braţ de paie, în timp ce surorile ei se lăfăiau în camere dichisite, cu paturi moi şi oglinzi în care se vedeau din cap până în picioare. Sărmana fată era tare chinuită şi nu îndrăznea să se plângă tatălui ei, care ştia de frica nevestei. Când termina treaba, se cuibărea în cenuşă, într-un colţ al vetrei, şi din această pricină o porecliseră "Cenusăreasa".

Dar mai bine ascultaţi povestea...
Readmore...

Albă ca zăpada şi cei şapte pitici

0 comentarii
 


Albă ca zăpada


Durata: 34 minute


Povestea: A fost odată o împărăteasă şi într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului, în fulgi mari şi pufoşi, crăiasa stătea într-un jilţ, şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos.

Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirea la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmpla să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta aşa de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei: "Ce n-aş da să am un copil alb ca zăpada, roşu ca sângele meu şi cu părul negru ca abanosul !"

Trecu timpul, dar nu prea multişor, şi împărăteasa născu o fetiţă albă ca zăpada, roşie ca sângele şi cu părul negru ca abanosul. Şi-i dădură numele de Albă-ca-Zăpada...

Ascultaţi povestea mai departe...
Readmore...
miercuri, 17 august 2011

Cehov - Unchiul Vania

0 comentarii
 

Durata: 115 minute

Înregistrare din 1958

Interpretează: Grigore Vasiliu Birlic, Nicolae Băltăţeanu, Clody Bertola, Emil Botta

Unchiul Vania este o piesă de teatru în patru acte a scriitorului rus Anton Cehov cu personajele Aleksandr Vladimirovici Serebriakov, un profesor, soţia lui Elena Andreevna Serebriakov şi fiica lui dintr-o căsătorie anterioară Sonia Aleksandrovna Serebriakov, Maria Vasilevna Voiniţki — mama primei soţii a profesorului şi fiul ei Ivan Petrovici Voiniţki („Unchiul Vania”), doctorul Mihail Astrov, proprietarul Ilia Telegin, dădaca Marina. Pe parcursul operei, personajele discută mult, apar diferite intrigi, atmosfera emoţională din casa în care locuiesc devine tot mai grea, iar spre sfârşit se decide plecarea profesorului cu Elena din casa respectivă.

Readmore...

Gogol - Revizorul

4 comentarii
 

Durata: 110 minute

Înregistrare din 1955

Interpretează: Alexandru Giugaru, George Calboreanu, Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Virginica Romanoschi

Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852) - prozator şi dramaturg rus.
Readmore...

Mihail Sebastian - Steaua fără nume

0 comentarii
 

Durata: 88 minute

Înregistrare din 1953

Interpretează: Radu Beligan, Al. Giugaru, Nineta Gusti

Mihail Sebastian (1907-1945) - romancier şi dramaturg român.
Readmore...
sâmbătă, 13 august 2011

Hansel şi Gretel

0 comentarii
 


Durata: 25 minute

Autor: Fraţii Grimm

Prezentare Într-o cocioabă sărăcăcioasă locuieşte Peter şi soţia sa Gertrud, împreună cu cei doi copii ai lor, băieţelul Hänsel şi fetiţa Gretel. Sărăcia şi foamea chinuie întreaga familie. Parinţii hotărăsc să-i abandoneze pe copii în pădure. Ce se va întâmpla cu ei? Urmăriţi povestea!
Readmore...
vineri, 12 august 2011

Motanul încălţat

0 comentarii
 


Durata: 25 minute
 
Motanul încălţat - Urmăriţi uimitoarele aventuri ale motanului cu cizme, un super erou care aleargă iute ca vântul pentru a-si ajuta stăpânul.

Readmore...
joi, 11 august 2011

Tom Degeţel

0 comentarii
 



Durata: 25 minute

Tom Degeţel este povestea unui băieţel, dăruit de Zâna Stejarilor unor oameni tare cumsecade, care nu aveau copii şi care îşi doreau tare mult. Într-o zi, John, care era tăietor de lemne vru să taie un stejar falnic şi tare, tare bătrân, din care se trăgea toată pădurea şi în care se născuse şi crescuse însăşi Zâna Stejarilor. Îndurerată de hotărârea de nestrămutat a tăietorului de lemne, zâna îi făgădui că îi îndeplineşte orice dorinţă acestuia. Şi după cum aţi aflat, copii, dorinţa cea mai arzătoare a sa şi a bunei sale soţii era să aibă un copil, mic, mic, fie el şi cât un degeţel, numai copil să fie. Şi iată că nici nu îşi puseră bine dorinţa în minte, că la uşă apăru Tom, Tom cât un degeţel. Dar haideti să urmărim împreună minunatele aventuri ale lui Tom Degeţel, ascultându-i povestea!

Readmore...

Cehov - Livada cu vişini

0 comentarii
 

Durata: 85 minute

Înregistrare din 1978

Interpretează: Gina Patrichi, Mircea Albulescu, George Constantin, Mitică Popescu, Ileana Stana Ionescu, Ion Caramitru, Mariana Mihuţ, Mihai Fotino

Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) - prozator si dramaturg rus.
Readmore...
marți, 9 august 2011

Caragiale - Amicii

0 comentarii
 

Durata: 9 minute

Interpretează: Radu Beligan şi Ion Lucian

Ion Luca Caragiale (1852 - 1912) - cel mai mare dramaturg român.
Readmore...

Caragiale - Caldura Mare

16 comentarii
 

Durata: 8 minute

Interpretează: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dumitru Furdui

Ion Luca Caragiale (1952 - 1912) - cel mai mare dramaturg român.

Readmore...
luni, 8 august 2011

Dostoievski - Idiotul

1 comentarii
 


Dostoievski - Idiotul

Durata: 240 minute

Dostoievski (1821-1881) - unul dintre cei mai importanţi autori din literatura universală

Readmore...

Cine a fost Tolstoi?

0 comentarii
 
LEV NIKOLAEVICI TOLSTOI se naşte la 9 septembrie 1828 pe moşia familiei de la Iasnaia Poliana, în apropiere de Moscova. Rămas de timpuriu orfan, este crescut de o mătuşă la Kazan, unde studiază între 1844 - l847. Fără a-şi încheia studiile, intră în serviciul militar, participând la campaniile din Caucaz şi Crimeea.

Din această perioadă datează şi prima sa povestire Copilăria (1852, publicată de Nekrasov în „Sovremennik"), care îi va aduce consacrarea literară. Remarcat şi încurajat de Turgheniev, se dedică tot mai mult scrisului, renunţînd la cariera militară. Face două călătorii în Europa, iar în 1862 se căsătoreşte cu Sofia Andreevna Bers, fiica unui medic moscovit, cu care are treisprezececopii. 

Stabilit la Iasnaia Poliana, se ocupă mult de punerea în practica a ideilor sale pedagogice reformatoare, înfiinţînd printre  altele o şcoală model  pentru ţărani. În atmosfera de relativ calm al unei vieţi patriarhale, scrie cîteva din marile lui lucrări epice: Cazacii (1863); Război şi pace (1865-l869); Anna Karenina (1875-l877). 

O dată cu aceasta din urmă se anunţă însă debutul unei crize de conştiinţă, ce-l va apropia de conceptele unui creştinism primitiv, transformîndu-l într-un partizan al non-violenţei şi al abolirii proprietăţii. Forţa sa creatoare se revarsă în sute de pagini de disertaţii polemice, dedicate unor subiecte teologice, didactice, sociale şi artistice, dar finalizează şi cîteva lucrări literare semnificative: povestirile Moartea lui Ivan Ilici (1886), Sonata Kreutzer (1889); dramele Puterea întunericului (1890), Cadavrul viu  (1900); romanul Învierea (1898-l899). 

În 1901 Tolstoi va fi excomunicat de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse; în aceeaşi perioadă se desparte de familie, devenind în schimb idolul tinerilor intelectuali ruşi. 

La 7 noiembrie 1910 moare în halta Astapovo.

Readmore...

Lev Tolstoi - Ana Karenina

1 comentarii
 



Tolstoi - Ana Karenina


Durata: 103 minute


Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910) - scriitor rus, unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii.



Readmore...
sâmbătă, 6 august 2011

Victor Ion Popa - Take, Ianke şi Cadîr

3 comentarii
 




Durata: 76 minute


Înregisrare din 1960


Distribuţie: Ştefan Ciobotăraşu, Jules Cazaban, Ion Manta

Victor Ion Popa (1895 - 1946) a fost un om de teatru şi literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală şi pedagogică, o contribuţie însemnată la evoluţia teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.

Readmore...
vineri, 5 august 2011

O casă de păpuşi

0 comentarii
 
Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este un dramaturg norvegian, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanţii de seamă ai dramei de idei din literatura mondială.

După o adolescenţă marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergen. Obţinând o bursă de studii în Germania, a fost influenţat de Soeren Kierkegaard.

Respins şi neînţeles în propria ţară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinătate, în Italia şi Germania, în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890. Paradoxal, după o viaţă petrecută în exil, a primit funeralii de stat.

Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricţiile pieselor „bine făcute” ale epocii sale cu drame „naturaliste” scrise în limbajul cotidian, cum ar fi O casă de păpuşi (1879).

A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creaţia lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, voigoarea dialogului şi pasiunile personajelor.

O casă de păpuşi (1897) a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla la Roma şi Amalfi, în Italia, într-o vreme în care Europa era cuprinsă de revoluţii. O perspectivă modernă asupra literaturii atât epice, cât şi dramatice apărea, provocând tradiţia romantică. Ibsen este cel care a popularizat drama realistă, derivată din această nouă perspectivă. Piesele lui erau jucate în toată Europa şi traduse în foarte multe limbi. 

O casă de păpuşi a fost publicată la Copenhaga unde a şi avut loc premiera. A fost a doua dintr-o serie de piese realiste ale lui Ibsen.  Prima, Stâlpii societăţii (1877), a creat vâlvă în toată Europa şi a fost repede adoptată de teatrele avangardiste ale continentului. 

Se spune că intriga piesei este bazată pe un eveniment din viaţa lui Ibsen. În 1870, Laura Kieler i-a trimis lui Ibsen o continuare a piesei Brand, numită Fiicele lui Brand şi Ibsen a fost atras de fata frumoasă şi vioaie, poreclind-o „Ciocârlia”. A invitat-o acasă la el şi timp de două luni din vara anului 1872 ea îi vizita casa frecvent. Când s-a căsătorit, doi ani mai târziu, soţul ei a căzut bolnav şi a fost sfătuit să-şi ia un concediu şi să plece într-un climat cald, iar Laura, aşa cum şi Nora face în piesă, a împrumutat în secret bani pentru a putea pleca în excursie. Laura a falsificat o bancnotă, banca a refuzat plata, iar ea i-a spus soţului ei întreaga poveste. Soţul a intentat divorţ, i-a luat copiii şi a primit-o înapoi doar după ce ea a petrecut o lună într-un azil public. 

Laura şi Nora au nume ce seamănă, dar poveştile lor au un punct de cotitură. În piesa lui Ibsen, Nora nu se mai întoarce acasă, nici nu-i spune soţului de banii împrumutaţi. Mai mult, Nora este cea care divorţează de soţul ei.

O casă de păpuşi urmăreşte trezirea Norei Helmer de la viaţa confortabilă pe care o ducea. Fiind condusă toată viaţa ori de tatăl ei, ori de soţul Torvald, Nora ajunge să îşi schimbe părerea despre fundamentele în care ea credea, odată ce căsătoria ei este pusă la test. Împrumutând bani de la Krogstad, falsificând semnătura tatălui ei, ea a putut să plătească o călătorie în Italia pentru a-l salva pe soţul ei bolnav, el neştiind de împrumut, crezând că banii vin de la tatăl Norei. De atunci, ea a trebuit să găsească moduri în care să plătească împrumutul. 

Din expoziţiune aflăm că acţiunea se petrece iarna, în ajunul Crăciunului şi aflăm că Torvald tocmai a fost promovat manager al băncii, unde va primi un salariu uriaş şi va fi foarte puternic. Nora este încântată, fiindcă se gândeşte că va putea să plătească împrumutul. Bucuria ei este însă stricată când Krogstad, furios deoarece tocmai a aflat că poziţia lui la bancă a fost promisă doamnei Linde, o veche colegă de şcoală a Norei care a venit recent în oraş în căutare de lucru, şi o ameninţă pe Nora că va dezvălui secretul ei dacă nu-l convinge pe soţul ei să îi păstreze poziţia. Această ameninţare constă în intriga piesei. Nora încearcă să îl facă pe Torvald să îi menţină postul lui Krogstad folosindu-se de trucurile feminine, dar este lipsită de succes. Torvald îi spune că natura coruptă a lui Krogstad îi este repulsivă şi îi este imposibil să lucreze cu el. Nora devine foarte îngrijorată.

Ziua următoare, Norei îi este frică de faptul că Krogstad ar putea apărea în orice moment. Agitaţia ei este redusă de preocuparea pentru balul care va avea loc seara următoare în apartamentul unui vecin. Când Torvald se întoarce de la bancă, Nora iar pledează pentru Krogstad. De data aceasta, Torvald nu doar refuză, ci şi trimite înştiinţarea de concediere pe care deja o pregătise pentru Krogstad, asigurând-o pe Nora că va lua asupra sa toate lucrurile rele ce vor rezulta din asta. Nora este mişcată profund de spusele lui. Ea începe să ia în considerare posibilitatea ca acest episod să transforme în bine căsnicia lor, dar şi varianta sinuciderii.

Între timp ea conversează şi flirtează cu Doctorul Rank. Aflând că el este pe moarte, are o conversaţie intimă cu el care culminează cu doctorul mărturisindu-şi dragostea chiar înainte ca ea să îi ceară ajutor financiar. Vorbele lui o opresc, iar conversaţia lor este întreruptă de anunţul sosirii lui Krogstad. Nora îi cere doctorului Rank să plece şi îl primeşte pe Krogstad, care îi spune că deşi va menţine împrumutul, el nu vrea să mai facă publice faptele, în schimb vrea să îi dea lui Torvald o scrisoare explicând în aşa fel încât Torvald să fie presat să îi păstreze postul la bancă. Nora protestează împotriva implicării lui Torvald, dar Krogstad pune scrisoarea în cutia poştală a lui Torvald spre oroarea Norei. Totuşi ea încearcă să-şi folosească farmecele pentru a-l preveni pe Torvald să citească scrisoarea, atrgându-l de la afaceri, rugându-l să o ajute să se pregătească pentru petrecerea din seara următoare. El este de acord să amâne lucrul, iar scrisoarea rămâne în cutia poştală.

Noaptea următoare, înainte ca Torvald şi Nora să se întoarcă de la bal, doamna Linde şi Krogstad, care sunt vechi iubiţi, se reîntâlnesc în sufrageria lui Helmer. Doamna Linde cere să aibă grijă de Krogstad şi de copiii lui şi să îl ajute să devină omul care ea ştie că poate deveni. Soţii Helmer se întorc de la bal şi doamna Linde pleacă, Krogstad fiind deja plecat. Singuri, Torvald îi mărturiseşte Norei cât de mult o doreşte, dar este întrerupt de doctorul Rank. Doctorul venise să îşi ia rămas bun, după cum îi spune pe ascuns Norei. Văzând că Torvald şi-a luat scrisorile ea se resemnează la a se sinucide.

Înainte să plece, Torvald o opreşte. Tocmai a citit scrisoarea lui Krogstad şi este înfuriat de conţinut. O acuză pe Nora de ruinarea vieţii sale. Îi spune că vrea să o părăsească, contrar spuselor de adineaori, cum că ar lua totul asupra sa. Punctul culminant al pisesi se petrece când în timpul tiradei sale, Torvald este întrerupt de slujnică ce poartă o altă scrisoare de la Krogstad adresată Norei. Torvald o citeşte şi devine copleşit de bucurie. Krogstad a avut parte de o schimbare fericită în viaţa sa şi îi trimite înscrisul înapoi. Torvald îi spune Norei că o iartă şi că încercarea ei duioasă de a-l ajuta a făcut-o mai afectuoasă ca niciodată.

Nora, văzând caracterul adevărat al lui Torvald pentru prima dată îi spune soţului ei că îl părăseşte. După ce el protestează, ea motivează că îl părăseşte, deoarece el nu o iubeşte, iar după noaptea aceasta nici ea nu-l mai iubeşte. Îi spune că după viaţa sufocantă pe care a trăit-o până acum îşi datorează să devină independentă şi să-şi exploreze propriul caracter şi lumea de una singură. În timp ce pleacă îi mărturiseşte lui Torvald că speră ca un miracol să se întâmple: că poate într-o zi vor putea să se reunească într-o căsnicie adevărată. Piesa se încheie cu uşa trântindu-se la plecarea ei.

Importanţa piesei constă în mesajul feminist care a zguduit scenele europene la premiera piesei. Respingerea căsătoriei şi a maternităţii de către Nora a scandalizat publicul din acel timp. De fapt, primele producţii germane ale piesei din anii 1880 au folosit sfârşituri alternative, scrise de Ibsen la cererea producătorilor.

Spiritul revoluţionar şi modernismul l-au influenţat pe Ibsen să îţi aleagă un erou neobişnuit, o casnică, în atacul său asupra valorilor clasei de mijloc. Devenind rapid subiect de bârfă în Europa, piesa a reuşit în încercarea de a provoca discuţii. De fapt, numeroasele feluri în care piesa poate fi interpretată fac din O casă de păpuşi o piesă atât de interesantă.  Fiecare nouă generaţie a avut o versiune diferită asupra cărţii, de la a o vedea ca pe o critică asupra feminităţii, la a o lua ca pe o alegorie Hegeliană a istoricului spirit al evoluţiei.
Readmore...
joi, 4 august 2011

Cine a fost Henrik Ibsen?

0 comentarii
 
HENRIK IBSEN (1828-1906)

Primul mare dramaturg modern a fost Henrik Ibsen, un norvegian. Piesele sale arătau o mare varietate de stiluri, de la realismul din Hedda Gabler până la fantezia din Peer Gynt. El este admirat pentru măiestria tehnică, simbolism şi adânca psihologie.

Ibsen, născut pe data de 20 martie 1828, în micul oraş-port Skien, Norvegia, a mai avut 5 fraţi. Când a ajuns la vârsta de 8 ani tatăl său a dat faliment. Pentru următorii 8 ani familia sa a trăit într-o mică fermă de lângă Skien. La 15 ani Ibsen era ucenicul unui farmacist din Grimstadt. Avea o viaţă singuratică şi băiatul s-a apucat de scris, în special poezie.

În 1849 Ibsen a intrat la universitatea din Christiania (actualul Oslo), dar a renunţat repede datorită lipsei de bani. Viaţa sa a fost grea pentru mulţi ani. A scris pentru ziar şi s-a îngrijit de un mic teatru. A călătorit în Germania şi Danemarca ca să studieze designul de scenă. A mai scris în această perioadă poezie şi piese fără succes.

În 1864, ajutat de un mic guvernator şi de prietenii săi, Ibsen a părăsit Norvegia şi s-a stabilit la Roma. 

Prima sa piesă de succes, Brand, a fost scrisă prima oară în 1865 ca un poem narativ. Refăcută ca o dramă, a fost pentru prima oară pusă în scenă în 1885. În ea se povesteşte aspra viaţă a unui ministru care renunţă la compromisurile favorurilor pe care le putea obţine, pentru o viaţă sinceră.

Următoarea sa piesă a fost Peer Gynt (1867), povestea unui călător prin lume implicat într-o serie de aventuri remarcabile. Punctul de vedere al autorului este clar: o viaţă fără ritm are puţin sens şi menire.

A urmat Liga Tinereţii (1868), despre corupţia în politică, şi Împărat şi Galilean (1873), o pledoarie pentru un nou tip de Creştinism. Stâlpii societăţii (1877) şi O casă de păpuşi (1879) se ocupă de reformele sociale bazate pe principii de onestitate şi libertate. Fantomele (1881), despre tragedia bolilor care afectează mintea, este probabil cea mai mare piesă a lui Ibsen.

Printre ultimele sale piese se găsesc Un inamic al oamenilor (1882), o comedie cu serioase subsensuri; Raţa sălbatică (1884) combină realitatea cu poezia şi Rosmersholm (1886), se ocupă de conflictul dintre conştiinţă şi dorinţa de libertate. Hedda Gabler (1890) este o puternică tragedie domestică ce se termină prin sinucidere. Printre ultimele sale piese au fost The Master Builder (1892) şi Când noi morţi ne trezim (1899).

După ani de trai alternant la Roma sau Dresden şi Munich, Ibsen se întoarce în Norvegia în 1892. Era bogat, onorat de către lume şi iubit de către conaţionalii săi. Piesele sale erau traduse în multe limbi şi s-au pus pe scene din ţări de prin toată lumea. A murit în Christiania, pe 23 mai 1906.
Readmore...

Henrik Ibsen - Nora (Casa cu păpuşi)

0 comentarii
 




Durata: 110 minute


Regia: Dan Puican


Interpretează: Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Ion Marinescu

Henrik Ibsen (1828 - 1906) este un dramaturg norvegian, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanţii de seamă ai dramei de idei din literatura mondială.
Readmore...
miercuri, 3 august 2011

Beaumarchais - Nunta lui Figaro

0 comentarii
 



Durata: 99 minute

Înregistrare din 1981

Distribuţie Florian Pittiş, Dana Dogaru, George Constantin, Stela Popescu, Mircea Albulescu, Alexandru Repan, Horia Căciulescu

Beaumarchais (1732 – 1799) scriitor francez cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro.
Readmore...
luni, 1 august 2011

Goldoni - Bădăranii

0 comentarii
 


Durata: 100 minute

Înregistrare din 1956

Distribuţia: Grigore Vasiliu Birlic, Al.Giugaru, George Calboreanu, Radu Beligan

Carlo Goldoni (1707 – 1793) este un cunoscut dramaturg şi libretist italian.
Readmore...

Opera lui Ion Luca Caragiale (IV)

0 comentarii
 
Activitatea teatrală a lui Caragiale s-a încheiat în anul 1890 cu drama Năpasta

Tragicul e plasat în mediul rural, dar resursele lui sunt mai mult de ordin psihologic. Personajele sunt, ca în teatrul clasic, exponente ale unei singure pasiuni. Anca întruchipează sentimentul răzbunării, Dragomir sentimentul remuşcării, Anca s-a măritat cu ucigaşul soţului ei pentru a dovedi pe adevăratul asasin, pentru care a fost năpăstuit inocentul Ion. Când acesta, rătăcit, soseşte în casa lor şi se sinucide, Anca sileşte pe Dragomir să recunoască vechiul ca şi noul omor pentru a-l preda apoi jandarmilor. 

Cu toate că executată cu îndemânare, drama lui Caragiale nu se ridică la înălţimea comediilor lui. Pornirea Ancăi apare inumană, Dragomir, mai degrabă victimă, stârneşte simpatia, Ion e neverosimil. Piesa este originală, totuşi o influenţă a naturalismului nu se poate nega.
Readmore...

Opera lui Ion Luca Caragiale (III)

0 comentarii
 
În D'ale carnavalului (1885) avem de-a face cu un imbroglio bazat pe qui pro quo-uri. Iancu Pampon şi Mache Razachescu-Crăcănel sunt trădaţi de amantele lor, Didina Mazu şi Miţa Baston, cu Nae Girimea, frizer şi subchirurg. La un bal mascat Pampon l-a luat la bătaie pe Crăcănel, crezându-l "bibicul" Didinei, iar Miţa aruncă cu cerneală "violentă" in ochii unui candidat de la percepţie, confundându-l cu Nae.

Avem prin urmare un încornorat magnific, un gelos violent, un Figaro, două curtezane. Se observă desigur sforile farsei. Mai interesant este limbajul personajelor. Pampon zice în loc de esenţă asenţie, Miţa a fost fidea amantului ei fidel, tot ea cere vermult. Nae n-are ostromentele la el, catindatul se duce la grandirop, Pampon supune o slujnică la intrigatoriu, Crăcănel are naturelul simţitor şi, înşelat cu un neamţ, s-a făcut volintir spre a deveni "martir al independenţei". Catindatul, văzând pe Didina la bal, afirmă că şi-a găsit vizaveaua, Didina se consideră compromentată, Mita e o cremenală.
Readmore...