Hans Christian Andersen (1805-1875) a fost scriitor şi poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute poveşti ale sale se numără „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” şi „Răţuşca cea urâtă”. În timpul vieţii Andersen a fost celebrat de regalitate şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.
A fost odată un om bogat, care şi-a luat ca nevastă de-a doua o femeie rea şi îngâmfată, cu două fete ce-i semănău leit. Bărbatul avea la rândul lui o fiică ca pâinea caldă. Mama vitregă nu putea suferi harurile acestei tinere copile, ce le făceau pe fetele ei şi mai nesuferite. Fata era pusă să robotească cât era ziulica de mare. Spăla vase, freca podelele din camerele doamnei şi domnişoarelor, dormea în pod, pe un braţ de paie, în timp ce surorile ei se lăfăiau în camere dichisite, cu paturi moi şi oglinzi în care se vedeau din cap până în picioare. Sărmana fată era tare chinuită şi nu îndrăznea să se plângă tatălui ei, care ştia de frica nevestei. Când termina treaba, se cuibărea în cenuşă, într-un colţ al vetrei, şi din această pricină o porecliseră "Cenusăreasa".
Povestea: A fost odată o împărăteasă şi într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului, în fulgi mari şi pufoşi, crăiasa stătea într-un jilţ, şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos.
Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirea la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmpla să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta aşa de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei: "Ce n-aş da să am un copil alb ca zăpada, roşu ca sângele meu şi cu părul negru ca abanosul !"
Trecu timpul, dar nu prea multişor, şi împărăteasa născu o fetiţă albă ca zăpada, roşie ca sângele şi cu părul negru ca abanosul. Şi-i dădură numele de Albă-ca-Zăpada...
Interpretează: Grigore Vasiliu Birlic, Nicolae Băltăţeanu, Clody Bertola, Emil Botta
Unchiul Vania este o piesă de teatru în patru acte a scriitorului rus Anton Cehov cu personajele Aleksandr Vladimirovici Serebriakov, un profesor, soţia lui Elena Andreevna Serebriakov şi fiica lui dintr-o căsătorie anterioară Sonia Aleksandrovna Serebriakov, Maria Vasilevna Voiniţki — mama primei soţii a profesorului şi fiul ei Ivan Petrovici Voiniţki („Unchiul Vania”), doctorul Mihail Astrov, proprietarul Ilia Telegin, dădaca Marina. Pe parcursul operei, personajele discută mult, apar diferite intrigi, atmosfera emoţională din casa în care locuiesc devine tot mai grea, iar spre sfârşit se decide plecarea profesorului cu Elena din casa respectivă.
Prezentare Într-o cocioabă sărăcăcioasă locuieşte Peter şi soţia sa Gertrud, împreună cu cei doi copii ai lor, băieţelul Hänsel şi fetiţa Gretel. Sărăcia şi foamea chinuie întreaga familie. Parinţii hotărăsc să-i abandoneze pe copii în pădure. Ce se va întâmpla cu ei? Urmăriţi povestea!