În D'ale carnavalului (1885) avem de-a face cu un imbroglio bazat pe qui pro quo-uri. Iancu Pampon şi Mache Razachescu-Crăcănel sunt trădaţi de amantele lor, Didina Mazu şi Miţa Baston, cu Nae Girimea, frizer şi subchirurg. La un bal mascat Pampon l-a luat la bătaie pe Crăcănel, crezându-l "bibicul" Didinei, iar Miţa aruncă cu cerneală "violentă" in ochii unui candidat de la percepţie, confundându-l cu Nae.
Avem prin urmare un încornorat magnific, un gelos violent, un Figaro, două curtezane. Se observă desigur sforile farsei. Mai interesant este limbajul personajelor. Pampon zice în loc de esenţă asenţie, Miţa a fost fidea amantului ei fidel, tot ea cere vermult. Nae n-are ostromentele la el, catindatul se duce la grandirop, Pampon supune o slujnică la intrigatoriu, Crăcănel are naturelul simţitor şi, înşelat cu un neamţ, s-a făcut volintir spre a deveni "martir al independenţei". Catindatul, văzând pe Didina la bal, afirmă că şi-a găsit vizaveaua, Didina se consideră compromentată, Mita e o cremenală.
Subscribe to email feed
