Aristofan şi comediile sale

ARISTOFAN [Aristophanes] (445 — 386 î.Hr.) - poet comic grec. 

După datele biografice, destul de sumare şi nesigure, Aristofan, fiul unei familii ateniene colonizate în insula Egina, a primit o educaţie aleasă, studiind discpline diverse (gramatica, muzica, retorica, filosofia etc.).

Perioada Războiului peloponesiac (431 - 404 î.Hr.) declanşează un lanţ de crize care-l determină pe Aristofan să ia poziţie faţă de război, considerându-l principala cauză a decadenţei politice şi morale.

A debutat în 427 î.Hr. cu comedia Benchetuitorii, sub un nume de împrumut. Creaţia poetică a lui Aristofan este prodigioasă. A compus 44 de piese dintre care integral se păstrează doar 11: Acharnienii, Cavalerii, Norii, Viespile, Pacea, Păsările, Lysistrata, Femeile la sărbătoarea zeiţei Demeter, Broaştele, Adunarea femeilor şi Plutos.

Comediile sale, care, la prima vedere, par a fi făcute doar pentru a stârni râsul, exprimă convingerile profunde ale unui cetăţean angajat în viaţa politică a vremii. Profund marcate de actualitate, ele aparţin tipului numit comedie veche, a cărei structură complexă e ilustrată prin punerea în scenă grandioasă, prin participarea intensă a corului la acţiune şi prin introducerea parabazei, episod în care tonul comic este abandonat, autorul având prilejul să ţină un discurs grav.

Problema păcii a constituit o preocupare constantă a lui Aristofan, ea fiind ilustrată cu precădere în piesele Acarnienii, Pacea, Lisistrata. În Cavalerii este atacat Cleon şi politica lui demagogică, demascată şi în Viespile. Atitudinea conservatoare a lui Aristofan explică ridicularizarea lui Euripide, a lui Socrate şi a sofiştilor.Aristofan este un maestru al folosirii procedeului utopiei, atât politice (Păsările), cât şi sociale (Adunarea femeilor, Plutos).

Ancorarea pieselor sale în actualitatea imediată a făcut ca posteritatea lui Aristofan să fie mai puţin glorioasă decât cea a lui Menandru. Piesele sale n-au mai fost reluate în secolele următoare şi nici imitate de romani, naturalismul uneori obscen provocând o reacţie de şoc.

Invenţia lingvistică fără egal, supleţea stilistică, verva, bogăţia imaginaţiei au făcut în schimb ca în prezent comediile lui Aristofan să fie jucate cu succes, semnificaţiile lor depăşind împrejurările particulare.