Terenţiu (Publius Terentiu Afer) (c.190 - 159 i.Hr.), poet comic latin.
Originar din Africa, poate berber din Cartagina, Terenţiu este adus ca sclav la Roma de către senatorul Terenţiu Lucanus care, după ce-i asigură o educaţie îngrijită, îi redă libertatea. Apropiat "Cercului Scipionilor", Terenţiu scrie şi reprezintă pe scenele Romei, între 166 şi 160, 6 comedii: Fata din Andros, Soacra, Cel care se pedepseşte singur, Eunucul, Phormio, Fraţii.
Modelul folosit cu precădere îl constituie comediile de moravuri ale lui Menandru, al căror echilibru scenic şi analiză psihologică formează idealul său artistic.În piesele lui Terenţiu însă contopirea elementului grecesc cu cel roman este desăvârşită, autorul urmărind mai puţin să stârnească râsul cât mai ales să zugrăvească omul în toate ipostazele lui.
Terenţiu moare în timpul unei călătorii în Grecia.
Trecerea de la Plaut la Terenţiu este cea de la farsa lirică la drama psihologică. Interesul pentru o construcţie bine închegată, pentru verosimilitatea acţiunilor şi motivarea caracteriologică a personajelor, accentul sporit pus pe latura morală care duce la schimbarea structurii dramatice tradiţionale, limbajul rafinat al comediilor sale din care stridenţele şi efectele comice ieftine sunt înlăturate, toate fac din Terenţiu un autor modern faţă de celălalt mare comediograf latin, Plaut.
Receptat încă din antichitate, teatrul lui Terenţiu se impune, prin ideile sale umaniste, epocii moderne, fiind nu numai jucat, dar şi folosit ca sursă de inspiraţie pentru mari dramaturgi.
Subscribe to email feed
